2 cu 9

Ehhh uite asa a trecut si ziua de „2 cu 9”; asa m-am exprimat eu la gradinita cand i-am zis  invatatoarei mele ca se apropia data magica.

Cum a fost ? … pei bine, m-am distrat, mi-a placut 😛 . Acum intrebarea evidenta ar fi ce cadouri am primit… materialistilor :)) nu o sa va spun 😛 doar ca am primit niste cadouri foarte interesante. Mi-am facut un nou prieten, pe tanara Ella (va recomand blogul ei, pentru cei mai sentimentali cu o afinitate spre literatura); m-am impacat … mai bine zis am reluat legatura cu o veche prietena (lucru care m-a imbucurat mult) si am facut muuulte minute la mobil  :)).

Ah.. da un lucru interesant, am primit  un parfum pe care scrie ” Extraordinary charismatic” :)) … partea deranjanta e ca l-am primit de la un baiat (treaba care m-a pus pe ganduri)

19

Yay 29 noiembrie 🙂 -> 19 ani 🙂 -> me happy -> tu trebuie sa imi zici la multi ani & sa imi dai cadou 😀

In fine mai greu la faza cu cadou, oricum multora nu cer cadou, acei multi mi-au dat oarecum cadoul, prin simplul fapt ca imi spun (pe strada sau unde ne-om intalni) : ” ma da imi place cum scrii”, „chiar ai talent” , „am citit aia a ta cu …. „, „ce am ras la faza aia de pe blog „…

In schimb ceilalti mai putini… CADOU !!! NOW

Mersi 😀

Moca da’ votati

Probabil stiti cu totii de „oferta” guvernului, aceea ca deoarece weekend-ul asta au loc alegeri toti cei care au domiciliul (din buletin) in alta locatie decat cea in care stau curent… (ca sa ma intelegeti mai bine, studentii care stau in camin si sunt din alt oras) pot primi, pe baza buletinului, un bilet dus – intors gratuit pe motivul : ” sa voteze acasa „.

Who am I ?

Avand in vedere ca in curand vine ziua mea (mai exact 29 noiembrie), tare m-ar interesa parerea voastra despre mine, cine sunt eu ? din ochii vostri, ce sunt eu pentru voi ?; cum sunt eu pentru voi ? Sa stiu ce impresie am lasat lumii in cei aproape 19 ani de existenta. [bine unii ma stiti de doar cateva zile / luni / ani dar intelegeti ideea ]

Puteti scrie orice despre mine, nu ma supar chiar incurajez sinceritatea… repet sinceritatea, nu va sfiiti sa repetati anumite lucruri, in sensul ca daca cineva a zis ca „sunt urat” puteti sa mai ziceti odata ca sunt urat caci ma intereseaza parerea completa a fiecaruia. In fiecare comment ma descrieti pe mine, singura variabila fiind cine ma descrie.

B. U.

Contrar crezurilor voastre de moment, nu voi vorbi despre acel deodorant pentru femei B.U. (stiu ca era la un moment dat). Ma intereseaza mai mult mesajul, B.U. = Be You.

Defapt ideea de a trata acest subiect mi-a venit dupa ce mi-am amintit un vers dintr-o melodie care imi scapa … In fine versul suna ceva in genul : ” You see I do what they can’t do, I just do me ”

Un lucru foarte interesant si in acelasi timp , cel putin mie mi se pare, adevarat. Este exact ce incercam sa va spun in ceva posturi trecute, fiti voi insiva, nu copiati, nu imitati, nu „copy paste”. Fiecare este  interesant, carismatic, frumos in felul lui. De ce vreti sa copiati pe cineva ? Chiar nu mi se pare ca ati fi mai de succes in viata daca sunteti D. Trump Jr. . Nu imi inspirati frica daca vorbiti in stil Al Pacino… Deci de ce incercati sa fiti ceva ce nu sunteti ?

Cum bine zice si versul respectiv ” I just do me”, e prea usor sa fii tu insuti insa vad ca multa lume alege sa isi complice existenta incercand sa imite stilul de viata, personalitatea altora. De ce ? nu inteleg, poate pentru ca nu au curaj, nu se simt bine, nu au incredere in sine, le e rusinte ? Lucru care mi se pare o mare prostie, de ce sa imi fie rusine de ceea ce sunt ? Total fals, ar trebui sa fiu mandru de ceea si de cine sunt.

Acum intrebarea buna e cine esti tu ? Pentru a putea fi tu insuti, trebuie sa te cunosti pe sine. Acum asta depinde de fiecare, cat de bine va cunoasteti?

„Pupi-n-curismul” – sport national

Voi incerca sa definesc mai intai termenul de „pupincurism” pentru a ma putea face inteles.

Intrebarea „ce inseamna?” are un raspuns destul de usor, vreau sa zic ca sunt destul de sigur ca v-ati dat seama si singuri ce ar putea semnifica respectivul cuvant (daca poate fi numit cuvant), aveti si o poza care sa va ajute.

Amintiri…

In spiritul „amintirile ma chinuiesc…” hai sa va mai povestesc cate ceva despre mine.

Tot asa…. pe vremuri…. demult apuse… era un EU, inocent la o varsta de doar cativa anisori, ce isi ducea timida existenta prin scoala generala, clasa a  3-a. Eh faptul ca eram clasa a 3-a implica tendinta de a ne stimula actul creator, prin diverse metode; cea mai des utilizata era „compunerea”.

Uh, aaaahhh, am uitat…

Imi aduc aminte, contrar titului postului 🙂 , de anumite fapte marete ale mele de cand eram copil mic.

Tin minte foarte bine cum la frageda varsta de 7-8 ani imi uitam lucrurile la scoala. Nu ma intelegeti, imi uitam orice la scoala. Carti si caiete erau la ordinea zilei, mereu mi le uitam. Motivul invocat de mine, fata de mama mea, era ca : ” pei ne-a zis sa ne punem cartile in banca…

Cu si despre … fete

Ce prostie. De ce sunt fetele asa de proaste? (ma scuzati ca generalizez, dar am impresia ca spun un adevar cum bine scrie si Mesa pe blogul lui). In Constanta parca nu erau asa… cel putin nu mi se intampla. Corecta e vorba ca nu gasesti „fetite ca-n bucuresti”.

Culmea ca tocmai eu va ziceam sa fiti independenti sentimental si totusi si eu trec prin astfel de „crize”. Ideea e ca sunt independent, dar nu in adevaratul sens al cuvantului; pastrez o oarecare „distanta” intre mine si X

M.I.B.

Ce credeti voi ca inseamna M.I.B. ?

Daca va ganditi ca este vorba despre filmul Man in Black va inselati. Este vorba despre un subiect mult mai important; important din punctul de vedere al unui student la A.S.E. .

Ieri, inainte sa merg la cantina am auzit zvonuri cum ca s-ar fi ieftinit mancarea. Dupa cursul de micro, cu inegalabilul, mereu amuzantul, mereu cu cate o poveste despre studenti, Nea’ Gogoneata; am fost la cantina, ca na…