Show must go on…

Desi melodia (cu acelasi titlu) de la Queen are un mesaj relativ trist, si oarecum deprimant, in cazul „meu” (sau mai bine zis al nostru) nu cred ca e vorba de acelasi lucru.

Ieri s-au terminat cursurile EMG (Economics through a Macrofying Glass; mai multe detalii gasiti aici). Practic, sunt niste cursuri ce aveau ca subiect macroeconomia si finantele publice in contextul recesiunii (am putea spune si depresie… inca un pic si „avem voie”). Pana aici nu era chiar atat de atractiv (desi trebuie sa recunosc imi place foarte mult macroeconomia), insa „visina de pe tort” (imi plac visinele mai mult) nu era tema in sine, ci invitatii care sustineau cursurile.

Ok recunosc nu am fost decat la seminariile tinute de invitatul special Dl Lajos Bokros. De ce va intrebati ? pei poate pentru ca cv-ul din spatele omului + experienta practica + ( modul in care prezinta lucrurile si in care raspunde la intrebari ) practic ii dau postura de „smecher in ale economiei”. Ce sa zic, se vede foarte bine ca are multa experienta practica pentru ca el isi bazeaza foarte mult raspunsurile pe exemple reale din economiile nationale.

Am invatat ceva ? Da… defapt… nu neaparat erau sa zic ~ 70% lucruri pe care le stiam deja dar nu cantitatea de informatii conta (ma rog daca eram familiar sau nu) ci modul in care le-a prezentat si perspectiva pe care ne-a propus-o. De exemplu a pus problema ca economia de piata se bazeaza pe co-existena a unor idei/concepte contradictorii, o chestie la care daca te gandesti logic e imposibil, cum sa co-existe 2 lucruri opuse ? care se „anuleaza” una pe alta? Asta sincer, a fost poate cea mai interesanta parte, aceasta noua perspectiva… foarte foarte interesant (ma rog nu o sa intru in detalii despre concepte si de ce ar fi contradictorii… ca ne-am intinde lejer la 1000 de cuvinte, doar credeti-ma pe cuvant).

In fine… prieteni noi ? sa zicem ca da… desi sincer din ~ 40 de oameni cred ca eram maxim 3-4 de anul I. Ma simteam mic … adica toata lumea punea intrebari destul de bune in sensul ca era clar ca stiau mai multe decat mine. Lume care se ducea la sesiunea de comunicari, care se chinuiau in biblioteca la lucrarea de licenta, care erau la Master / la Doctorat… serios ma simteam asa de „mic” :/, sa zicem ca eram oarecum „depasit” de situatie… dar am un „avantaj”(bine, nu l-am observat pana nu mi-a zis I): pentru ca cei „mari” muncesc iar eu ?, sa zicem ca inca sunt „copil”.

Pacat ca s-a terminat… adica a fost amuzant si; avand in vedere ca sunt multi cu licenta / masterat / doctorat / munca inseamna ca nu vom tine legatura asa de mult… dar o well cum am zis si la inceput „Show must go on”