Hello and Goodbye

Sunt un simplu calator, in acest tren al vietii. Soarele imi rasare pe acelasi geam din compartimentul 7, din vagonul 41. O noua zi ? O alta statie ? Alti pasageri ?

Am deschis ochii, atipisem;  compartimentul mi-e gol. Era o fata mai devreme, presupun ca a coborat la statia trecuta. Pacat ca si-a uitat esarfa… sper sa ne mai intalnim odata sa i-o returnez, pana atunci o tin aprope. Are un miros placut, imi aduce aminte de chipul ei, de ochii ei mai bine zis. Am o slabiciune pentru ochi, trebuie sa recunosc avea niste ochi superbi.

Ma plictisesc de unul singur, simt nevoia sa vorbesc cu cineva… urasc compartimentul asta gol. Aveam o revista Sudoku cu 200 de astfel de „patratele” dar le-am terminat pe toate. Ahh trebuie sa imi ocup timpul cu ceva. Ies pe coridor, mai nimeni. E un nene care fumeaza la geam, nu suport fumul de tigara, in fine… in stanga e liber, nimeni. Ma prefac ca ma indrept catre toaleta, insa ma uit cu coada ochiului la fiecare compartiment pe care il depasesc sperand ca voi observa pe cineva cunoscut, sau macar sa vad pe cineva. Ah urasc trenul asta, toate compartimentele sunt fie goale fie au cortina trasa… mda ce au oamenii de sunt asa inchisi ?

Urasc compartimentul asta asa de gol, ma mut dintr-un scaun intr-altul insa am acelasi sentiment de singuratate…  Pe geam e o pustietate, o autostrada pe care mai trec masini din cand in cand inconjurata de o campie imensa.  Mai ascult ceva muzica de la mobil, off si scarba asta ramane fara baterie… Au mai trecut cateva ore, gandul imi zboara departe, nu stiu unde dar el se duce; nu cred ca are o tinta anume. M-am trezit din starea asta cand am vazut ca am ajuns la o gara, nu pot descifra numele garii caci e intunecat afara, dar vad pe geam un par negru drept, e al unei fete; cred ca vrea sa urce in tren. Imi dau seama ca ii e greu, are multe bagaje… ies pe coridor. E in acelasi vagon ca si mine, da ea e… acelasi par negru, cu niste ochi superbi, vad ca isi citeste biletul si verifica fiecare compartiment… sa aibe oare un loc saptezeci si ceva ? Of, e la compartimentul 6, oricum e bine… suntem aproape.

Afara vad ca apune soarele, eh e tarziu acum poate maine o sa vorbesc cu ea.